Aşa cum o piesă de teatru e destinată trăirii, nu doar citirii, Caragialele ne este lumina nevăzută care ne umblă limba română
Personajul-Caragiale îṣi caută propria identitate printr-un labirint de texte suprapuse, copii ale unor copii, realităṭi filtrate prin oglinzile altor realităṭi de grad superior, tot mai îndepărtate de realitatea textului-primar. Capcana textului re-tipărit împinge cititorul spre citiri-multiple. Biografia autorului ṣi cronologia operei sale ar trebui să formeze un tot unitar. Contextualizarea spaṭio-temporară reflectă imaginea omului din spatele operei sale, dar ṣi modul cum opera se reflectă asupra biografiei autorului. Parafrazîndu-l pe Borges, nimeni nu s-a gîndit că omul ṣi cartea sa erau un singur labirint.
